Jurnalul unei mamici

Archive for the ‘Sarcina’ Category

La 3 luni

Posted on: 8 august, 2010

Iata ca am implinit 3 luni.
Am facut si vaccinul de 3 luni, chiar 2… cate unul in fiecare piciorus.
A fost totul atat de dureros, si pentru bebe si pentru mine. Bebe plangea iar eu aveam noduri in gat …

Avem 5.700 kg si 65 de cm. Am ramas in urma cu hainutele, tre sa pregatim garderoba noua!

Tu bebe, incepi sa capeti contur si personalitate, stii cand sa te rasfeti si cand sa fii copil cuminte. Am trecut la 180 de ml de lapte pe masa, pe care nu il prea papi pe tot. Dar oricum suntem peste 150 de ml.
Ma tot gandesc cand si cum sa incepem diversificarea.

Il simt, il miros. Sunt ca o catea care nu-si gaseste locul. Ma invart de pe stanga pe dreapta, apoi in fund … apoi „iar-din nou” si tot asa…
Bebe se intinde, nu mai are loc, de burta zici ca e patrata. Ii mai imping eu calcaiele inapoi…
Sunt plina de nerabdare, insa stiu ca in burtoi ii e bine. E casa ei:-)
In acelasi timp, ma simt inconstienta, parca tot nu realizez ce se intampla. Aceasta masinarie, corpul uman, corpul meu a creeat o fiinta umana, evident cu ajutorul lui Iuli. Sange din sangele nostru, carne din carnea noastra. Bucatica rupta din mine si Iuli.

Vai, ce bucurie cand bebe misca! Inseamna ca i-a placut ce a mancat mami, respectiv niste cas dulce de Sibiu 🙂
PS : pentru adevarata „Aventura” asteptati cam 30 de sec din film 🙂

Relaxina contribuie la relaxarea ligamentelor pelvine la sfarsitui sarcinii, efect pe care il simt de ceva vreme foarte acut.
Simt cum mi se maresc labele la picioare, cum mi se misca incheieturile la fiecare miscare gresita, cum degetele de maini mi se lungesc parca, cum imi pot suci mana daca nu sunt foarte atenta.

IAKS!!

Ne apropiem cu pasi repezi de termen. Dna Doctor tot zice ca posibil sa nasc mai devreme datorita placentei imbatranite. La eco aratam bine: 3.200 gr +/- 250 gr si parca 43 de cm scria pe foaie.
Acum nu mai avem voie sa conducem si nici sa mergem la servici. M-am ploconit acum cu o durere de noada de la stat in pat. Si e doar prima zi. Si am stat doar de pe la 12 la 18 … Ce mai fac eu de-acum incolo?
Vorba lui Iuli, iau colacul de la mare si mi-l pun sub fund :-))
Maine, o alta zi …

Nico mi-a zis un lucru tare maretz: cu cat se apropie mai mult momentul mult asteptat, femeia devine mai lucida si barbatul mai emotionat.
Asa ca tati este in al 9lea cer si pupa si mangaie burtica de ori de cate ori are ocazia. Tot rezervat si cu frica, dar cu multa emotie si dragoste!!

Iata ca a venit si patutul. Mostenit de la Andrei, varul mai mare. Care btw a fost duuulce! L-a intrebat mami lui daca ne da patutul, iar el a intrebat de ce,ce sa facem noi cu el. Si mami lui i-a zis ca e pentru bebe din burtica mea. Si atunci el a zis „daca e pentru bebe, bine!” :-)) Foarte tare
Ambii pui de Dan si Nico sunt niste dulci, si isi asteapta cu drag verisoara. Au mangaiat amandoi burtica.
Imi pare rau ca, uneori, in cele mai frumoase momente, nu suntem pe faza sa le imortalizam cu o poza …

Mi-am dat seama ca nu avem si noi o poza calumea. Iata ca, dupa multe insistente :)) am reusit sa o obtin.
Se poate numi asta „prima poza de familie” ?


Ce citesc

Nastere, Bebelusi